Jucam World of Warcraft pe un server privat, adică piratat
Jucam World of Warcraft pe un server „privat”, adică piratat.*** Inevitabilul s-a produs. Serverul s-a „stricat”. N-am mai putut intra în joc, deşi am insistat ore în şir. Mă apucase disperarea. Muzica elfilor se insinuase în creierul meu cu tenacitate şi se învârtea acolo de mă lua ameţeala. În sfârşit, am reuşit să intru din nou în joc, dar pe Lee nu am mai găsit-o. O pierdusem. Mi-am făcut un character nou, pe Oldlee.
Din senin, în pădurea mea și a elfilor a apărut Tiberiu. M-a întrebat ce fac. Am fost impresionată neplăcut, chiar derutată. Vraja se risipise. Îmi plăcuse tare mult să mă transform în elf şi să rămân așa o parte din timp. Sperasem că, stând cuminte în pădurea lor, nu o să mă vadă nimeni.
„Mă, tu nu vrei să vorbeşti, sau nu ştii cum să vorbeşti pe chat?”
„Ba ştiu. Joc WOW. Tu ce faci?”
„Dansez cu tine. Ai mai avut un char?”
O arătare fioroasă, un fel de centaur cu coarne, cu copite şi cu o coadă caraghioasă, ţopăia în jurul meu.
„Char?!”
„Character, adică personaj.”
„Da, pe Lee. O vreme nu am putut intra în joc, iar când am reuşit, n-am mai găsit-o.”
„Dap! A fost o problemă cu serverul. N-a fost vina ta. Câţi bani ai?”
„Bani?”
„Da mă! Tu ai mai jucat WOW?”
„Nu, sunt începătoare. N-am bani.”
„Eşti fată!? Păi, WOW joacă, de regulă, băieţii. Câţi ani ai?”
Asta da întrebare! Mă gândeam: „Dacă-i spun că sunt de o vârstă cu maică-sa, mă crede nebună.” Cum nu-mi cădea bine nici să mint, am trecut pe chochetărie.
„Nu ştii că nu-i politicos să întrebi femeile ce vârstă au? Mulţi.”
„Hai să faci bani, a zis el, părând dezinteresat de răspunsul meu.”
S-a transformat într-o felină foarte agilă şi a început să omoare tot ce întâlnea în cale.
„De ce-i omori? Nu ţi-e milă de ei?”
„Ăştia au bani, loot-ează, adică adună banii de la ei.”
„Cum îi omori pe elfi?” l-am întrebat nedumerită că putea omorî și gărzile.
„Sunt de la Hoardă. Nu vezi că am numele scris cu roşu? Tu eşti de la Alianţă. Pot să te omor şi pe tine” și, demonstrativ, m-a omorât dintr-o singură lovitură. „Dă resurrect, că spiritul nu-i departe!”
Am dat resurrect, spiritul meu a fost teleportat la Valkyria cu aripi de lumină albă și am revenit să-mi recuperez trupul meu frumos ce zăcea la picioarele lui Tiberiu.