Ai cultivat o vreme femei deștepte

Ai cultivat o vreme femei «deştepte», ceea ce te-a îmbâcsit puţin, aducându-te în starea în care pui diagnostice şi furnizezi reţete.*

E uimitor cum de crezi tu că, atribuindu-mi pe rând diverse „calităţi” (auzi, „bovarică”!), vei găsi în mine tărâmul pe care acestea să se insereze.

Există doar două posibilităţi: ori aceste „calităţi” îmi sunt proprii şi atunci e inutil să mi le atribui, sau să încerci să le corectezi; ori nu îmi sunt proprii şi e ridicol din partea ta să mi le treci în inventar.

Există o vorbă înţeleaptă, pe care trebuie să o fi auzit de la bunicul tău pe care îl invoci atât de des: nu trebuie să faci altcuiva ceea ce nu ţi-ar plăcea să ţi se facă ţie.

Cam asta e întreaga filosofie şi cam asta am încercat eu să-ţi explic, reuşind să devin în ochii tăi, uneori gâsculiţă, alteori atingând o treaptă superioară, adică devenind «bovarică».

Ştii ce e hazliu în joaca asta? Că tu îmi atribui cu generozitate aceste caracterizări şi închei spunându-mi că mă iubeşti.

Chiar crezi că am nevoie de un „dandy” blond cu ochii verzi care să mă plimbe prin lume făcând împreună o poză frumoasă şi lipsită de conţinut?

Oare vii tu la mine, fiindcă mă crezi un stâlp inoxidabil?”

*„