Metoda reducerii la absurd

„Deci, e cel putin a zecea oară când îți spun cum să faci un profit de 80% minim, și tu nimic. De parcă îți place doar să mă vezi rupându-mi degetele pe tastatură.”

Arhanghelul era decis să mă mustre, dar părea să fie blând.

„Eu cresc priesti, că sunt misto”... am parat eu.

„Știu, doar te cunosc” mi-a retezat-o.

– „...și-mi place continentul asta, de mor!” mi-am continuat eu idea.

Eram în Northrend unde aurora boreală e la ea acasă.

„Oricum, dacă ai nevoie de bani îți dau eu, așa că nici nu trebuie să-ți bați capul, dar între timp am devenit pervers rău de tot.”

„Adică?”

„Pai fă și tu un calcul. Iau pe zi minimum 10 wip-uri în valoare de 16 golzi. Pe săptămână, asta înseamnă cam 100 de golzi. Interesant jocul ăsta! Dacă nu aș face bani, în scurt timp aș da faliment. Și cum nu am timp decât de raiduri...”

„Mare minune și raidurile astea!”

„Sunt interesante. Pentru mine jocul s-a redus la raiduri.”

„Am băgat de seamă.”

„Probabil ar fi timpul s-o las baltă.”

„Înseamnă că ai ajuns la capătul jocului.”

„Nicidecum. Păi unde naiba se sfârșește jocul asta? Nicăieri. Trebuia să-ti dai seama mai demult. E ca viața omului mediocru.”

„E ceva trist în el.”

„Ai impresia că nu mori niciodata până afli că ai cancer.”

„Iată, iar gîndim simultan.”

„Când o să afli, cine mai stă să socotească câte pachete de țigări ai fumau sau câți cheesburgări dubli ai mâncat. Sau cât ai băut. Dar e frumos. E ca și cînd nu ai muri niciodată.”

„Dacă nu arunci pachetele de țigări o lună, te înspăimînți.”

„Păi, cine te pune să le aduni!”