Cu banii de pe pufoaice, Felix și-a construit un fel de televiziune prin cablu
Cu banii de pe pufoaice, Felix și-a construit un fel de televiziune prin cablu care se numea HERMES SAT.***
Chiar dacă pare incredibil, în 1987 - 1988, în Petroșani existau câteva rețele video prin cablu, de fapt un fel de videoteci în care fiecare abonat stătea la el acasă și se uita la filmele pe care le distribuia de la un videoplayer un deținător de astfel de rețea. Cablurile coaxiale treceau de la un apartament la altul, de la un bloc la altul și împânzeau cartierele. Când lungimea cablului era prea mare și semnalul scădea, se foloseau amplificatoare de rețea artizanale. Artizanii erau electroniștii, ajunși la mare preț. Rețeaua era „îmbunătățită” de o „instalație de satelit”, formată dintr-un LNC (un convertor pentru semnalele din satelitul ASTRA), o antenă parabolică făcută din fibră de sticlă, artizanală desigur, cele mai bune fiind făcute la vremea aceea pe undeva prin județul Alba, și un receiver, de asemenea, artizanal. Al lui Felix fusese făcut de electronistul de la releul de televiziune de pe Parâng și a devenit vedeta unui reportaj transmis de TV5, imediat după 22 decembrie 1989. „Moda” cu „satelitul” a fost adusă de la Deva, unde se instalase clandestin, încă din 1985. Istoric vorbind, ea a urmat antenelor îndreptate către bulgari și sârbi.
Programul transmis, 24 de ore din 24, era format din două filme în fiecare seară și completat cu emisiuni din satelit de pe canalele de sport și MTV. Exista paralel și o rețea de schimburi de casete, judicios organizată, iar filmele, se spunea, erau aduse de aviatori, mai toate fiind subtitrate de Irina Margareta Nistor.
Asta în Valea Jiului. Incredibil, nu?
Legendele spun că Ceaușeasca ar fi remarcat antenele parabolice și ar fi întrebat ce-i cu „lighenili” alea de pe acoperișuri și cu păienjenișul de cabluri „că nu poți ateriza cu elicopterul în Deva” și i s-ar fi motivat că sunt de la telefoane. A cerut măsuri imediate, dar cum deja era martie 1989, nu prea a mai fost timp să fie puse în practică. Foarte extins în Valea Jiului și în alte locuri din Ardeal, fenomenul avea o amploare prea mare și s-ar fi creat o stare de nemulțumire, de care regimul se temea, mai ales, având în vedere greva minerilor din 1977 și revolta de la Brașov din 1987. Era mult mai bine ca fiecare să stea la el acasă.
Și totuși, oamenii aveau acces la transmisiuni prin satelit, ceea ce ridică unele suspiciuni legate de caracterul subversiv al îngăduirii acestor rețele. Perestroika lui Gorbaciov se extindea și către noi.
„Te lasă ăștia să-ți faci rețea prin cablu?!”
„Nu m-au oprit să o fac! Am vreo doi securiști în rețea. Evident că nu i-am legat eu...”